” Procesul de incurajare se poate realiza printr-o serie de influente, atitudini si actiuni care au, fiecare in parte, obiective specifice :
- Ascultarea fara a emite judecati, fara a critica, fara a realiza judecati de mare valoare in legatura cu cele relatate.
- Stimularea climatului creativ in scopul obtinerii unor rezultate pozitive prin incurajarea gasirii unor solutii alternative la o problema expusa.
- Dezvoltarea unei gandiri optimiste ca metoda de a propune intelegerea nereusitei drept o perioada temporara si pasagera.
- Ajutarea persoanei sa inteleaga ”scopul” descurajarilor prin evidentierea efectelor paralizante pe care descurajarea poate sa le produca asupra actiunilor sale.
- Abordarea destinsa si relaxata a problemelor zilnice prin intelegerea starilor psihice tensionate, a conflictelor interne, prin utilizarea simtului umorului, a elementelor de joc poate sa incurajeze actiunile pozitive umane.
- Comunicarea pozitiva prin utilizarea de ”mesaje Eu...” prin care spunem nevoile actuale ale persoanei fara a trezi reactii de aparare ori agresivitate verbala din partea celuilalt.
- Indrumarea copilului in directia invingerii dificultatilor, a tratarii constructive a adversitatilor fata de unele probleme.
- Stimularea placerii jocului si a exprimarii creative prin joc.
- Formarea ”curajului de a fi imperfect”. Copilul observa adultul si actiunile lui iar atunci camd greseste se corecteaza ( prin efort, creativitate, umor ) , oferind un exemplu incurajant copilului.
- Recunoasterea efortului, a imbunatatirii situatiei si a progresului este o atitudine foarte importanta prin care copilul trebuie sa fie sprijinit pentru a ajunge sa se cunoasca pe sine.
- Dezvoltarea unor standarde de excelenta, ale devenirii psihomorale urmareste punerea in valoare a resurselor interne ale elevilor.
- Asigurarea timpului necesar pentru sine, pentru linistea si refacerea vietii interioare. ”
( R. J. McBrien, 2004 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu