22 octombrie 2011
Instantele de contencios administrativ sunt competente a se consuma numai asupra legalitatii actelor administrative . Obiectul actiunii in anulare il poate constitui numai actele de autoritate, fiind excluse cele de gestiune.
Litigiul se dezbate in contratelitate ca la orice proces, iar hotararea definitiva se bucura de autoritatea lucrului judecat.
Instantele de contencios administrativ sunt instantele de drept comun , prima instanta fiind tribunalele , iar recursul se judeca la Curtea de Apel.
Constitutia din 1993 prevede la
articolul 52, punctul 3 ca persoana vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal al unei cereri are dreptul sa obtina dreptul pretins , anularea actului administrativ si repararea pagubei.
Se mai arata tot in Constitutie ca limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
In noua lege a contenciosului administrativ, numarul 554 din 2004 au fost aduse modificari fata de legea 29 , in sensul ca pot intenta actiuni in contencios administrativ si avocatul poporului sau Ministerul Public, nu numai persoanele fizice sau vatamate.
Actele se suspenda atunci cand sunt atacate de prefect, procurorul general sau avocatul poporului. Procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate. Poate fi invocata oricand . Noua lege restrange sfera filelor de neprimire la 3 categorii:
- actele de adm.care privesc cu com.militar
- actele administrative pentru modificarea carora s-au desfiintat : legea prevede o alta procedura
- actele administrative emise pentru situatie de razboi, asediu, epidemii , asolii pot fi atacate numai pentru exces de putere.
Noua lege clarifica expres termenele spiculate ca fiind termene de prescriptie sau de decadere .
Termenul de introducere a lor a fost marit la 6 luni. Legea reglementeaza si o procedura de executare a hotararilor judecatoresti, legea stabilind ca toate cauzele aflate pe rolul instantelor aflate in vigoare a prezentei legi nou continua sa se judece potrivit legii care le-a fost aplicabila la momentul sesizarii instantei.
Conditiile exercitarii actiunii in justitie potrivit legii contenciosului administrativ :
- reclamantul trebuie sa aiba dreptul sa ramana in justitie
- poate fi o persoana fizica sau juridica
- in calitate de administrat si in raport juridic cu unitatea administrativa.
Aceasta calitate a reclamantului deriva din particularitatea pe care o are actul administrativ de a fi executoriu din oficiuu, nefiind deci nevoie de un titlu executor , deci de justitie.
Se pune intrebarea - CE CALITATE ARE PREFECTUL? - , nefiind vatamat intr-un act al sau .
Este vorba de atributia prefectului ca un reprezentant al Guvernului in teritoriul de a ataca un act administartiv in cadrul atributiilor sale.
Calitatea de parat o poate avea orice autoritate administrativa sau serviciu public administrativ , deci nu vor putea avea calitate de parat organizatii ori persoane juridice cu scop lucrativ sau nelucrativ.
Obiectul actiunii in contencios administrativ il poate constitui anularea unui act administrativ, care refuza expres sau tacit rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut , precum si repararea pagubei cautate din acesta.
Actul atacat poate sa fie un act pentru act pentru care legea sa nu prevada alta cale de atac.
Caracterul - in baza si executarea legii de un serviciu public adminitrativ legal instituit de lege. De asemenea trebuie ca legea sa nu prevada alta procedura pentru acest act.
Se considera refuz nejustificat de a solutiona un act , de a nesolutiona o cerere, de neacuzat de lege si faptul de a nu raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii daca prin lege nu se prevede un alt termen.
Obiectul actiunilor in contencios il poate forma si cerere de separare a pagubelelor materiale si morale care au fost cauzate reclamantului , repararea poate fi ceruta atat in actiunea de contencios cat si printr-o actiune separata. Conditia vatamarii unui drept recunoscut de lege in favoarea reclamantului.
Reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea il recunoaste si pe care autoritatea administrativa are obligatia sa il respecte sau sa il realizeze in favoarea reclamantului.
Deci, pentru actiunea in contencios nu este suficienta existenta incalcarii unui drept subiectiv , care apartine reclamantului si care trebuie sa fie stabilit prin lege si prin acte emise in executarea legii.
Sursa dreptului incalcat trebuie sa fie legea sau actele emise in executarea legii.
Mai exact , de asemenea necesar ca autoritatilor administrative sa le revina competenta de a realiza aceste drepturi sau sa le respecte.
Aceste drepturi pot sa se refere si la vocatia sau chiar dreptul de a incheia un contract cu administratia. Orice drept recunoscut de lege poate formula obiectul actiunii in contencios.
Alta conditie este ca vatamarea sa fie urmarea unui act administrativ sau refuzul unei autoritati administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege in termenul prevazut de lege.
Aceasta vatamare trebuie sa => dintr-un act administrativ .
Contractele administrative si de gestiune nu pot face obiectul actiunii in contencios administrativ.
Actul administrativ este o justificare de vointa juridica care provine de la o autoritate administrativa si prin care se formeaza o situatie juridica noua sau se refuza in mod nejustificat o pretentie juridica referitoare la un drept recunoscut de lege, in favoarea unei persoane fizice sau juridice.
Notiunea actului administrativ
Vom constata ca 2 elemente importante :
- vointa juridica cuprinsa in actul administrativ
autoritatea administrativa , care este autorul acestei vointe .
Actul administrativ este o manifestare de vointa juridica unilateral , care rezulta din organizarea executarii legii.
Structura acestei vointe presupune 3 ipoteze:
- vointa juridica duce la formarea unei situatii juridice noi
ipoteza refuzului nejustificat de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege
- rezolvarea cererii in termenul prevazut de lege.
Paratul in actiune de contencios este autoritate administrativa .
Instantele judecatoresti competente sa judece actiunile in contencios administrativ :
- legea 54 - acestea sunt TRIBUNALELE, in prima instanta si Curtile de Apel in recurs
- toate litigiile pe care legea nu le da in atributia CURTILOR DE APEL sunt de competenta tribunalelor ca prima instanta .
Sunt de competenta Curtilor de Apel actele provenind de la organele administratiei centrale, actele prefecturilor, actele administrative ale serviciilor descentralizate la nivel judetean, ministerelor si altor organe centrale.
Tot de competenta Curtilor de Apel sunt actele administratiei ale consiilor judetene si ale Minicipiului Bucuresti.
Inainte de a se adresa TRIBUNALULUI reclamantul are dreptul de a folosi discursul gratios, solicitand autoritatii administrative care a refuzat expres sau tacit sa emita un act.
Termenul in care se exercita acest recurs este de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ sau a refuzlui expres sau de 30 de zile de la implinirea termenului cand aceasta avea obligatia sa rezolve cererile.
Judecarea actiunii in contencios administrativ se face de urgenta in sedinta publica.
Atunci cand solutioneaza o cauza de contencios administrativi nstanta o poate respinge in cazul in care considera actul administrativ ca fiind legal sau poate admite constatand incalcarea normelor si principiilor de drept de catre unitatea de drept emitenta.
Hotararea judecatoreasca in actiune de contencios administrativ poate duce la anularea totala sau partiala a actului administrativ, apoi despagubirea reclamantului - daune morale, materiale - .
Executarea hotararii judecatoresti in contencios trebuie facuta in minim 20 de zile de la ramanerea definirii a hotararii. In cazul in care instanta este datorata ca daune materiale sau morale , cond.poate sa oblige functionarii la plata sumelor la care a fost obligata institutia.
Dreptul administrativ este aceea norma a dreptului cu inconcret sau cu coloane de principii relatiile sociale din sfera administratiei publice , de colaborare si executare si de asemenea cele de natura conflictuala intru autoritatile publice investite ca autoritate publica si cei vatamati in dreptul lor, pui, actele administrative al acelor autoritati , pe de alta parte.
Asadar, avem de-a face cu relatii de administratie activa de punerea in executare a legii.
Dreptul administrativ este o ramura a dreptului public, stabilind normele pentru detinatorii puterii publice in timp ce dreptul privat se ocupa cu satisfacerea intereselor particulare.
Alaturi de dreptul administrativ mai fac parte din dreptul privat :
- dreptul constitutional
- dreptul financiar etc,
iar din dreptul privat :
- dreptul civil
- dreptul familiei
- dreptul securitatii sociale .
Termenul de administratie, vine de la minister = servitor ( latina ) , a lui magister = stapan .
In tarile Anglo-saxone functionarii publici numindu-se public
public servant in serviciul public .
In sens material, functioal, prin administratie intelegem o activitate desfasurata de anumite structuri administrative, iar in sens organic , cand spunem adm. ne gandim la organele care realizeaza aceasta activitate, la autoritatile administratiei publice.
Functional : adm. pub. repr. act. de org. a executarii si executarea in concret a legilor, urmarindu-se satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei functionari a serviciilor publice si prin asigurarea de prestatii catre particulari.
Organizatoric : adm. publica consta intr-un ansamblu de autoritati in care intr-un regim se duce la indeplinire legile sau se presteaza servicii publice .
Adm. poate fi particulara sau publica ADM. PUBLICA. este venita a fi in interesul majoritatii.
Administratia publica nu se confunda cu administratia de stat.
Administratia de stat fiind inclusa in sfera administratiei publice.
Cand vorbim de izvoarele dreptului administrativ ele pot fi izvoarele materiale care sunt conditiile materiale concrete existente care genereaza norma juridica si izvoare formale scrise sau nescrise.
Cutuma sau obiceiul - reprezinta mesajul care a fost implantat intr-o anumita colectivitate, fiind practica indelungata si sentimentul unanim al caracterului obligatoriu .
Jurispundenta este o sursa interactiva si nu interpretata si nu interpretata de drept.
Curtii Constitutionale are caracter obligatoriu si este valabila.
Erga omnes nu numai / doar intre partile din litigiu .
Cu decizia CURTII CONSTITUTIONALE face front comun cu legea care ii intareste continutul nou, dimpotriva, o culeaza , golind-o de continut.
Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau a unei parti din ele este definitiva si obligatorie.
Doctrina degaja principiile care degaja principiile imperative si constitutionale, ea neconstituind propriu-zis un izvor de drept, dar influenteaza decizii jurisprundenta .
Constitutia si legea organica sau onduleaza / constituie principalul izvor de drept administrativ, cu cond. ca aceste legi sa se adreseze dom. adm.
Legile trebuie publicate in Monitorul Oficial pentru a fi valabile.
Tratatele internationale ale dreptului administrativ - ele devin obligatorii pentru oricine din momentul in care acestea apar .
- pentru ca aces tratat sa fie izvor de drept administrativ, acestea trebuie sa fie de aplicatie directa , nemijlocita , sa fie ratificat conform CONSTITUTIEI
- pentru ca un tratat sa fie izvor de drept administrativ , ele trebuie sa fie ratificat de Parlament si sa reglementeze relatii sociale care sunt in sfera administratiei publice.
Raporturile de drept administrativ reprezinta acele relatii sociale care apar in sfera de realizare a administratiei publice si care sunt supuse normelor dreptului administrativ.
Tertile raportului juridic administrativ sunt, pe de o parte , autoritatea publica , iar pe de alta parte , persoanele fizice sau juridice.
Obiectul raportului juridic de drept administrativ il constituie actiunea sau inactiunea subiectelor de drept, parte a raportului.
Trasatura generala a raportului de drept administrativ prin prisma obiectului lor este ca actiunea subiectelor sau inactiunea lor ( conduita partilor ) se realizeaza intr-un regim de putere publica.
Raporturile de drept administrativ prin raporturi de putere
Continutul raportului juridic este format din drepturile si obligatiile partilor , autoritatile publice inv. exercita unele drepturi si obligatii si atributii publice, adica comandamente ale puterii de stat de a actiona sau nu in functie de interesul public.
In cea ce priveste regimul prin care se aplica raporturile juridice de drept administrativ, normele sunt interpretative, urmand o conduita obligatorie.
Caracterul secundar - lege al activitatii executive -
= activitatea executiva, reprezinta una din formele fundamentale de putere in stat se realizeaza pe baza legii si in scopul aplicarii ei .
In dreptul administrativ , partile au o pozitie de inegalitate, autoritatea publica exercitand capacitatea de drept administrativ ( competenta in baza interesului public ) cea ce nu este cazul la cei administrati.
Principiile dreptului administrativ
- centralizarea administrativa ( ii este specific controlul ierarhic ) exercitat asupra inferiorilor ; in baza codului ierarhic superior poate modifica sau invoca oricand si din oficii si fara ca legea sa prevada expres actele subordonatului.
Deconcentrarea administrativa - o varianta a centralizarii in baza careia reprezentantii locali ai puterii centrale capata drepturi proprii de decizie.
In Romania sunt deconcentrate serviciile exterioare ale ministerelor in teritoriu , directii generale , inspectorate , agentii.
Descentralizarea admiistratiei - teritoriala implica dreptul unei cdolectivitati locale inglobate intr-o colectivitate mai consta , care are dreptul de a se adm. prin propriile mijloace.
Descentralizarea poate fi si pe servicii , incompetenta organelor centrale si organizarea lui antonoma .
Principiile pe baza carora se desfasoara procesul de descentralizare in Romania sunt :
- principiul nedivizibilitatii :
- a legalitatii autoritatilor in fata autoritatilor administratiei publice locale
- garantarea colectivitatii serviciilor
- stimularii competitiei
- exercitarii competentelor pe nivelul cel mai apropiat de cetatean
- asigurarea unui echilibru intre descentralizare administrativa si descentralizare teritoriala la nivelul fiecarei unitati administrativ teritoriale
- transparenta actului decizional si partyiciparea cetateanului la luarea deciziilor
- asigurarea descentralizarii bazate pe transparenta cu privire la calculul resurselor financiare .
Personalul organelor administratiei publice ca si parte componenta constituie elementul cel mai important al acestor organe , finalizarea persoanelor care formeaza institutia ca si colectivitate umana. Aceasta constituie forta statului din care fac parte.
Mijloacele materiale si financiare ale organelor adm. publice, cladirile si mijloacele financiare reprezinta si ele elemente importante.
Personalitatea juridica si competenta reprezinta o alta componenta a organelor administratiei publice.
Putem defini orgenele administratiei publice ca fiind colectivitati umane constituite pe legea si in executarea legii inzestrate cu mijloacele financiare si materiale, potrivit legii , precum si ca personalitate juridica si competenta necesara pentru a putea actiona in vederea executarii si care se incadreaza in regimul organelor adm. publice.
Prin sistemul organelor administratiei publice intelegem totalitatea organelor care realizeaza administratia publica ca autoritate de organizare a executarii si de executare a legii, intre care exista legaturi care asigura functionarea sistemului.
Raporturile de drept administrativ constituie avantura juridica pe care se structureaza sistemul organelor adm. publice.
Folosirea regimului juridic de drept administrativ de catre organele sistemului org. publice nu exclude aplicarea dreptului civil in aplicarea acestor reguli.
In fruntea sistemului administratiei publice avem Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate prin care se realizeaza sarcinile cele administrative.
Examen = 5 intrebari grila ( poti face si un referat pe care sa il duci la examen, dar nu ti se da mai mult decat 1 punct pe el )
Cartea ( 2 ) : 1 carte = 20 , iar cea de a doua = 35 lei => ambele insumeaza 55 lei
SPOR LA INVATAT, dragilor !! :)
In cazul in care legile succesive prevad pedepse alternative ( ambele legi ) instanta va trebui sa decida mai intai in functie de fapta savarsita si persoana infractorului , felul pedepsei pe care urmeaza sa o aplice , nefiind obligata ca dintre pedepsele alternative prevazute de ambele legi sa aplice pedeapsa mai usoara intruca pedepsele sunt prevazute de ambele legi.
